În ce măsură ești propriul stăpân?

Cunosc puțini oameni care nu-și doresc să fie propriii stăpâni și preferă siguranța de care cred că beneficiază la un job. Viața va fi mereu o provocare la risc și la depășirea siguranței. O prietenă îmi povestea că, încă de la grădiniță, când era întrebată ce dorește să devină, răspundea: “Vreau să-mi fiu propriul șef, să n-am alt șef.” A reușit, dar tot este copleșită de munca existențială, în diversele ei forme, și tot are un șef: propriul sau copil.

Dacă cineva face ceva care mă enervează, îi spun că mă enervează.

Îmi place să spun ce gândesc.

Nu mă deranjează când nu sunt de acord cu un grup de oameni egali mie.

Am multe idei creative, inovatoare.

Mă lupt pentru ceva, dacă e important pentru mine.

Nu mă deranjează dacă opiniile mele îi supără sau îi jignesc pe ceilalți.

Pentru mine, nu e important ca ceilalți să mă placă.

Sunt imun la vorbăria agenților de vânzări.

Nu mă incomodează să mă plâng de servicii proaste.

Îmi place să fiu diferit de muțime.

Nu mă interesează să țin pasul cu ultimele tendințe.